Populaţia

Populaţia


Istoric

Cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul oraşului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri, încă din comuna primitivă. Materialele descoperite atestă prezenţa unei populaţii stabile începând din neolitic până în epoca migraţiilor. Popularea zonei în feudalism s-a făcut în funcţie de condiţiile istorice, precum şi de terenurile agricole, sursele de apă şi căile de comunicaţie.

Începând cu secolul al XIV-lea această aşezare face parte din categoria târgurilor cu o populaţie care a variat foarte mult de-a lungul secolelor. Astfel, în secolul XV-lea târgul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populaţie ce se apropia de cea a Iaşului. Odată cu mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi, precum şi cu apariţia vorniciei Ţării de Jos la Bârlad, Vasluiul a început să decadă, menţinându-se timp de trei secole în categoria târgurilor mici şi mijlocii. Documentele istorice, mărturiile unor călători străini, catagrafiile evidenţiază mai multe perioade demografice.
[modifică]
Evoluţie
Prima perioadă de înviorare demografică începe din secolul XV-lea şi se încheie în secolul al XIX-lea, odată cu venirea din Galiţia a unui număr mare de evrei. În această perioadă oraşul Vaslui, fiind aşezat la răscrucea unor importante drumuri comerciale şi într-o regiune cu puţine aşezări urbane, a ajuns în scurt timp să joace un rol important în viaţa socială şi politică a Moldovei. Pe lânga moldoveni se aşază în Vaslui un număr însemnat de evrei, armeni, greci.
În perioada 1830 – 1899 sunt înregistraţi în catagrafii 3142 locuitori.

Prima perioada se încheie în jurul anului 1899, odată cu venirea unui număr mare de evrei, ajungând la 37% din populaţia târgului.
A doua perioadă de dezvoltare demografică (1900 - 1930) corespunde avântului economiei, care se concretizează în apariţia micii industrii ce valorifică materialele prime locale. Primul recensământ pe baze ştiinţifice s-a efectuat în anul 1912, când oraşul număra 10.397 locuitori.
În anul 1930 numărul a crescut la 13.827 de locuitori. Perioada de înviorare a fost scurtă, urmând un timp de 35 ani în care evoluţia demografică este lentă, cu perioade de regres în timpul războaielor mondiale.
În anul 1941 - 13.923 locuitori,
În anul 1948 - 11.827 locuitori,
În anul 1956 – 15.197 locuitori,
În anul 1966 – 17.591 locuitori.
A treia treaptă în evoluţia demografică începe odată cu anul 1968, prin aplicarea reformei administrativ – teritoriale, când oraşul Vaslui devine din nou capitală de judeţ.
În anul 1968 - 17.960 locuitori,
În anul 1970 - 22.825 locuitori,
În anul 1980 - 46.181 locuitori,
În anul 1990 - 74.615 locuitori,
În anul 1970 - 80.041 locuitori.

Evoluţia demografică la recensăminte:


[modifică]
Dinamica populaţiei

În raport cu dinamica populaţiei, mişcarea naturală şi îndeosebi natalitatea pun în evidenţă particularităţile demografice ale oraşului Vaslui, înregistrându-se variaţii foarte mari. În perioada 1890 – 1916 natalitatea variază între 310 – 380 locuitori pe an, scade în timpul Primului Război Mondial, la 223 în 1916 şi se menţine scăzuta până în 1920. O altă perioadă redusă corespunde celui de al Doilea Război Mondial (1941-1944), 200 de locuitori, criză demografică prelungită datorită secetei din anii 1945 – 1946.

Dacă ne referim la structura populaţiei, după recensământul de la 15 martie 1946, în oraşul Vaslui românii reprezentau 99% din populaţie, structură ce s-a menţinut în linii mari până astăzi. Documentele existente atestă prezenţa şi a altor etnii de-a lungul veacurilor. Astfel, în secolul al XV-lea sunt prezenţi alohtonii. Misionarul catolic Marco Bandinius, menţiona la 1646, prezenţa catolicilor unguri cu 20 de ani în urmă, respectiv în 1626. Cu 300 de case la început, datorită atacurilor exercitate de polonezi, Bandinius găseşte numai 16 catolici maghiari. Sunt pomeniţi şi cca 400 de armeni. Prezenţa lor în aceste locuri datează din 1418, când Alexandru cel Bun colonizează în Moldova 3000 de armeni veniţi din Polonia. Ocupaţia principală a acestor etnii era comerţul. Numărul lor începe să scadă după 1439, în urma invaziilor tătarilor şi distrugerii oraşului.

O altă etnie, care s-a ocupat cu comerţul, au fost evreii. Ei sunt menţionaţi în documente încă din anul 1525. În număr mic la început, a crescut considerabil după 1838, prin venirea masivă din Galiţia. În perioada de înflorire a comerţului (1869-1899), numărul evreilor a ajuns la 3742 locuitori. Lipovenii, veniţi din Rusia, înainte de 1880, au ocupat locurile de la periferia oraşului, ocupându-se până astăzi cu grădinăritul. Ţiganii, o etnie la început, s-au stabilit la margine oraşului în suburbiile Rediu şi Brodoc şi sunt urmaşii vechilor robi mânăstireşti şi domneşti.